Alexandru Arşinel:"Despre Bendeac vorbesc cu o doză de părere de rău, ar putea să iasă în faţă altfel"

29.07.2011

Maestrul Alexandru Arsinel îl consideră pe Bendeac un actor talentat, cu mult potenţial, dar consideră că abordează un gen teatral nepotrivit pentru calităţile sale.

Invitat în emisiunea "Conferinţa de presă", care va fi difuzată sâmbătă, 30 iulie,  Arşinel a vorbit "cu o doză de părere de rău" despre cunoscutul actor din show-ul "În puii mei".

"Fără să-l fi urmărit mult, am auzit multe despre el de la colegii de facultate. Bendeac este un actor foarte talentat, din nefericire abordează genul comediei mult prea ostil, mult prea brutal, mult prea caricatural. Trebuie să ieşi cu ceva spectaculos, ca să zici <>, dar la un moment dat se întâmplă cum se întâmplă cu o echipă de umorişti, în care cineva prezintă: el prezintă, el râde, el spune când trebuie să aplauzi.

Şi urmăreşti un an, doi, după care intră într-un stadiu de saturaţie. Despre Bendeac vorbesc cu o doză de părere de rău pentru că este unul dintre actorii care ar putea să iasă în faţă altfel", a spus Alexandru Arsinel.

Vorbind despre fenomenul stand-up comedy, directorul Teatrului de Revistă Constantin Tănase a povestit pentru Antena 2:"Nu e o surpriză pentru mine, monologul pe care îl spun eu e tot un fel de stand up comedy. Nu urmăresc. Eu am dat un casting la teatru şi a venit un actor foarte talentat din Iaşi care a făcut lucrul ăsta acolo.

Când mi-a spus ce spunea m-am îngrozit, am zis că nu e adevărat. Nu pot să rostesc acele două cuvinte care se împerechează...cu o seninătate, cu o curăţenie sufletească, cu o doză de inocenţă..am zis că probabil sunt eu depăşit".(sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel: "O ghicitoare mi-a spus că o să trăiesc 89 de ani"

31.05.2011

Cunoscutul actor de comedie Alexandru Arşinel, care va împlini la 4 iunie 72 de ani, nu se teme de ideea morţii, mai ales că o ghicitoare i-a prevăzut fatidicul sfârşit pentru vârsta de 89 de ani.

"O ghicitoare din Israel mi-a spus că sunt semne clare că o să trăiesc 89 de ani. I-am zis să îmi dea scris. Timpul trece, mă uit că o parte dintre prietenii mei nu mai există şi atunci realizez, îmi inventariez viaţa şi îmi dau seama că s-au adunat multe, timpul trece", a spus actorul la Acasă TV.

În ciuda pierderii multor prieteni, Arşinel nu este înspăimântat de gândul sfârşitului, pe care îl aşteaptă senin, iar pentru a nu fi luat pe "nepregătite" actorul şi-a cumpărat şi un loc de veci la cimitirul Bellu.(sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel despre decesul Rodicăi Tapalagă: "Era o camaradă şi o parteneră extraordinară!"

20.12.2010

Vestea morţii actriţei Rodicăi Tapalagă i-a întristat pe foştii colegi de scenă. Mari actori ca Rodica Popescu Bitănescu şi Alexandru Arşinel deplâng moartea actriţei în vârstă de 71 de ani.

"A fost o mare actriţă, era tot timpul frumoasă pe scenă. Ştiam că suferă de o boală foarte grea, care o măcina, dar nu am îndrăznit să o întreb despre ce este vorba. Am invitat-o în urmă cu câţiva ani la piesa mea. I-a plăcut foarte mult şi m-a încurajat să scriu teatru. În urmă cu doi ani, am invitat-o la cea de-a doua piesă, <Încă-i bine>, dar mi-a spus că este foarte bolnavă şi nu poate veni", a spus îndurerată actriţa Rodica Popescu Bitănescu pentru Adevarul.

Şi Alexandru Arşinel a fost surprins de vestea tristă: "Nu am ştiut că era în suferinţă, fiindcă era o persoană discretă. Nu-şi populariza viaţa. Am jucat cu ea în urmă cu câţiva ani într-un spectacol de televiziune. Era o camaradă şi o parteneră extraordinară. A murit o mare actriţă, cu un umor special, o personalitate a teatrului românesc".  (sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel: "Regret că Iurie Darie a ajuns să fie manipulat de soţia sa"

14.10.2010

Actorul Alexandru Arşinel a acuzat-o pe soţia actorului Iurie Darie, Anca Pandrea, că îl manipulează şi dat vina pe artistă pentru ideea şi publicarea pozelor XXX. Directorul Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" a insinuat şi faptul că Iurie Darie suferă de o afecţiune care îl face să fie uşor de manipulat.

"În această apariţie spectaculoasă, cineva este de vină şi cred că ultimul care e de vină este Iura Darie. În ultimii ani, el a dat mai multe semne de neputinţă în gândire. Cred că suferă de ceva. Hiba este soţia lui, care îi suflă ce să spună şi uneori şi ce să facă. Regret că acest mare actor pe care l-am iubit şi îl iubesc, care a însemnat un simbol pentru tineretul din multe generaţii, a ajuns să fie, după părerea mea, manipulat în apariţii scabroase. Dau vina pe o stare nu tocmai controlată. Anca Pandrea a transformat spectacolul de teatru într-un spectacol al vieţii ei, având alături o mare personalitate care a scăpat de sub controlul pe care i l-a dat Dumnezeu. Ea putea să-l menajeze ca să nu ajungă de râsul lumii", a spus Arşinel, pentru emisiunea "Happy Hour".

Prezentă în platoul emisiunii, Anca Pandrea, a replicat, explicând că discuţia despre o ipotetică boală a lui Iurie Darie este mai urâtă decât gestul de a poza în ipostaze sexy. "Nu mă deranjează Arşinel, este părerea lui. Dacă Iurie Darie ar fi bolnav, tu, coleg fiind, n-ar trebui să comentezi aceste lucruri, dacă zici că-l iubeşti. Dacă el nu ar şti ce face, nu s-ar fi necăjit astăzi când a citit ziarele", a explicat Anca Pandrea. (sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel: "Bendeac are multe calităţi, dar se exprimă grotesc"

06.09.2010

Se recomandă ca fiind unul dintre cei pe care publicul l-a iubit intotdeauna. Ştie să transforme un banal interviu intr-o poveste. Este omul care iubeşte scena aşa cum îşi iubeşte viaţa. Alexandru Arşinel.

L-am întâlnit pe Maestrul Arşinel în biroul de director al Teatrului de Revistă Constantin Tănase. Sobru la început, dar prietenos pe parcursul discuţiei, managerul Alexandru Arşinel a dialogat cu Libertatea.ro despre noua generaţie de actori şi "exprimarea grotescă a lui Bendeac", despre duetul cu Stela Popescu, cel care i-a adus celebritatea dar şi despre statutul de bunic, rolul pe care îl joacă cu drag zi de zi.

Cu ce se mai ocupă Alexandru Arşinel?

Sunt actorul şi managerul unui teatru de prestigiu, Teatrul de Revistă Constantin Tănase, cu 131 de angajaţi, iar acum ne pregătim pentru noua stagiune, întorşi în sediul nostru din Calea Victoriei, la Sala Savoy. Din păcate, avem mici probleme cu conectarea la sursa de curent electric, iar după ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti suflăm şi-n iaurt. Luni ne întoarcem la repetiţii.

Ce surprize le pregătiţi spectatorilor?

Îi aşteptăm cu reluarea a două spectacole de succes, două comedii muzicale, „O premieră furtunoasă” şi „Omul care a văzut moartea”. De asemenea, în luna octombrie vom avea premiera spectacolului „Aplauze, aplauze” - un spectacol retrospectiv, care se vrea un omagiu pentru cei 32 de ani de activitate ai cuplului Stela – Arşinel.

Rolul de manager al teatrului Constantin Tănase nu a distrus ceva din romantismul şi poezia posturii de actor?

Nu, pentru că fără sensibilitate nu poţi fi un bun manager. Un director lipsit de emotivitate este un om rigid şi insensibil la problemele cu care se confruntă. Am devenit manager aici dintr-o mare dragoste pentru această instituţie.

Sunteţi un manager dur? Vă ştiu angajaţii de frică?

Am momente când mai ridic tonul la angajaţi dar nu sunt un dur şi n-aş vrea să degaj frică sau spaimă. Pentru ca vreau ca toate sa iasa bine, sunt iritat uneori. Din fericire nu sunt o fire prea dură sau răzbunătoare, care să încerce să plătească poliţe.

Teatrul de revistă este un gen mai pretenţios pe care nu îl poate juca orice actor. Ce v-a atras către acest domeniu?

Teatrul de revistă îl descoperi jucându-l, el îţi aduce multe provocări. Am avut multe îndoieli de-a lungul timpului, m-am întrebat dacă am ales bine, însă au trecut ani şi realizez că a fost cea mai bună opţiune. Revista este un gen superb dacă îl simţi şi dacă te vrea. Iar ca revista să te vrea înseamă, să te vrea publicul.

Statul v-a ajutat cu ceva în reconstrucţia sediului de pe Calea Victoriei?

Schimbările sunt evidente în această clădire încă de la intrare, acum este totul civilizat, are toate dotările. N-aş fi obţinut această nouă imagine dacă Primăria Capitalei nu ar fi subvenţionat lucrările. Statul este determinant în astfel de situaţii. Rolul managerului este să ştie ce şi cât să ceară şi de a insista pentru ca statul să se ţină de cuvânt. Eu nu i-am lăsat în pace, acesta este meritul meu. Am stârnit şi simpatii, dar şi multe „comentarii”.

Cum sunt vremurile pe care le trăim în România? Ne referim la micşorarea pensiilor, la "circul" cu drepturile de autor, la cozi…

Face parte dintr-o anumită „normalitate” a României. În 50 de ani, momente ca acestea au fost ciclic traversate de artişti şi de popor. Nu ştim să gestionăm şi să menajăm sufletele artiştilor. Este o perioadă grea, dar măsurile pot fi ambalate altfel, astfel încât suferinţa să fie mai puţin chinuitoare. Noi am trecut prin multe necazuri, suntem generaţia care a copilărit în tranşee, la propriu, şi am trecut prin foamete , păduchi, râie, iar orice moment dificil este încă unul în plus la cele multe prin care am trecut. Sunt bătătorit din punct de vedere al neajunsurilor.

Cum aţi caracteriza românul?

Românul este un om care suportă multe şi la care foarte greu explodează mămăliga. Este un popor deteriorat în mulţi ani de zile şi care şi-a format reflexul de a-şi asigura un nivel de trai nu din ce munceşte. Era şi o glumă pe această temă: angajatul de la CAP îşi întreba şeful: „Ne mai daţi ceva, sau rămânem cu ce am furat?”. Suntem inoculaţi cu această mentalitate, e vorba de câteva generaţii care cu greu pot fi vindecate.

Ce actori tineri vă plac din teatrul pe care îl conduceţi?

E o pleiadă de actori tineri, pe care eu i-am angajat, şi care îmi plac foarte mult. Vali Fătu, Liliana Mocanu, Ana Maria Donosa, Cristi Simion, Nae Alexandru, Alin Gheorghişan şi Mirela Boureanu. Este obligatoriu ca ei să confirme şi să câştige respectul publicului, nimeni nu-ţi oferă pe tavă statutul de vedetă. Cel mai important este la această vârstă să ajungi să ţi se spună numele. Eu m-am luptat 10 ani până când oamenii au început să-mi spună Arşinel. Aveam un coleg care îmi spunea: “Stai, că încă nu ai ajuns Arşinel”, iar la momentul respectiv nu înţelegeam la ce se referă.

Apropo de actori tineri, ce părere aveţi despre actorul Mihai Bendeac?

Cred că Mihai Bendeac are calităţi foarte mari pentru a deveni un actor complet. Modalitatea lui de exprimare, de zi cu zi, mi se pare însă grotescă, lipsită de un anumit realism. Îşi construieşte un personaj care nu este al lui. Poate deveni un actor minunat. Grotescul exagerat duce însă la un sentiment de nefiresc, de neadevăr. Poţi să îl accepţi însă ai anumite reţineri. Dar are mult mai multe calităţi.

Bendeac se plângea, pe blogul său, că actorii tineri nu sunt apreciaţi…

Toată viaţa am să iubesc actorii tineri, îmi sunt dragi precum copiii şi nepoţii mei. Şi tocmai de asta, pentru că şi eu am copii, am nepoţi. Am respect şi dragoste pentru tineri pentru că nu uit cum am evoluat eu. Dacă eşti un om de bun simţ, nu te poţi împotrivi talentului. Talentul iese la suprafaţă ca untdelemnul.

Cum credeţi că ar fi arătat cariera dumneavoastră fără Stela Popescu?

Nu pot să-mi dau seama cum ar fi fost activitatea mea fără Stela Popescu. Unirea destinului meu artistic cu Stela, dar mai ales cu Mihai Maximilian, cel care ne scria textele, a contribuit mult la popularitatea mea. Nu aş fi găsit niciodată o parteneră mai bună ca Stela.

Cum a început această colaborare cu Stela Popescu, a cui a fost ideea?

Ştefan Bănică făcea cuplu cu Stela Popescu de vreo 3 ani. În 1978, Bănică nu a mai putut participa la „Boema” alături de Stela şi atunci Mihai Maximilian şi Biţu Fălticineanu m-au ales pe mine să-i iau locul. Totul a ieşit foarte bine şi de atunci a rămas cuplul Arşinel-Stela.

Apropo de actorie, cum aţi ajuns să daţi admitere la Institut?

Am dat la Institutul de Teatru pentru că era mai puţin de învăţat decât la Construcţii, iar pasiunea pentru teatru a apărut de-abia după ce am intrat la Institut.

Păreţi în formă la cei 71 de ani pe care i-aţi împlinit. Cum staţi cu sănătatea?

Nu tot ce se vede pe afară e şi pe dinăuntru. Durerile nu te pot ţine în viaţă, mi-e drag să mai văd şi lucruri pozitive iar la mine speranţa moare ultima. Suferinţele nu-ţi aduc nimic bun. Ceea ce contează este că şi eu, şi cei legaţi de mine, ombilical şi sufleteşte, suntem optimişti şi sperăm iar cei dragi mai au şi realizări. La 71 de ani am o poftă nebună de viaţă.

Cum vă simţiţi în rolul de bunic, ieşiţi cu micuţii în parc, le spuneţi poveşti?

Nepoţeii îmi sunt foarte dragi, la această vârstă este cea mai mare bucurie. N-am ştiut că statutul de bunic poate fi atât de minunat. Au atâtea jucării că nu ştiu dacă mai au loc să doarmă. Sper să apuc să îi duc la şcoală şi poate chiar să îi conduc la nuntă. Îmi propun să mai trăiesc încă 15-20 de ani ca să mai prind măcar jumătate.

Sunteţi un mare microbist şi un susţinător înfocat al Stelei. De unde această pasiune?

Am început să ţin cu Steaua pentru că pe acea vreme, când am venit din Moldova la Bucureşti, evolua la ei un jucător din Iaşi, Constantin îl chema. După aceea, Steaua a fost echipa, care în timp, mi-a adus cele mai multe satisfacţii. Mi-a părut bine când a venit Piţurcă, însă fără ca asta să însemne că nu am încredere şi în Ilie Dumitrescu. Piţi mi-a plăcut şi prin rezultate dar şi prin acea discreţie pe care a vrut să o aducă la club. Mi-aş dori foarte mult ca Steaua să câştige campionatul şi mi-aş dori să infirme anumite neîncrederi iar gândul meu s-ar reîntoarce la marile glorii şi aş mai vrea să-i însoţesc încă o dată la o finală, la încă o Sevilla.

De ce vă este teamă?

Mi-este teamă de o boală cronică, o boală care să te urmărească. În rest, nu prea am timp să-mi zboare mintea la altceva. Am temeri legate chiar şi de premierele din această stagiune, sunt emoţii permanente, de-o viaţă, şi poate asta te poate şi menţine. Îmi e teamă şi că nu o să mă mai iubească publicul, mai ales că acest lucru înseamnă toul pentru un artist. Să fi arătat cu degetul pe stradă este determinant pentru un actor. Faptul că am fost nominalizat în diverse sondaje este pentru mine o satisfacţie, dar şi o obligaţie. Să nu-l înşel pe Măria Sa, publicul. Publicul m-a înşelat doar atunci când eu am vrut să-l înşel pe el.

Telenovelele vi se par un pas înapoi în viaţa unui actor?

Niciodată nu voi fi împotriva telenovelelor. Telenovelele îţi dau o stare de bine din punct de vedere material şi poţi construi un personaj "à la longue". Posturile Acasă, şi mai nou şi Antena 1, fac un lucru foarte bun, dau posibilitatea unor generaţii de actori să profeseze şi să câştige un ban. Numărul de absolvenţi al facultăţilor de teatru este foarte mare iar ei trebuie să câştige o pâine. Unii găsesc în aceste telenovele chiar şi satisfacţia lansării. Nu am nimic împotriva lor, atâta timp cât sunt pe un subiect interesant.

Este de notorietate şi pasiunea dumneavoastră pentru cântat…

Cel mai mult îmi place să cânt. Pentru că mi-a plăcut întotdeauna să joc teatru însă cânt dintotdeauna, dinainte să devin actor. Sunt un foarte bun cântăreţ, mă îndrăgostesc uneori de mine, de felul în care cânt. Sunt un actor neacceptat ca şi cântăreţ însă am printre cele mai multe imprimări, vreo 200. Sunt atât de obraznic încât am început să şi compun câteva piese, mai ales pentru nepoţeii mei. Dacă m-aş fi născut în SUA, eram al doilea Frank Sinatra. „Profesorii” mei în ale muzicii au fost Nat King Cole, Dean Martin şi Frank Sinatra iar de la noi Luigi Ionescu. Îmi plac vocile baritonale, niciodată nu mi-au prea plăcut cele tenorale. Nu m-au inspirit cei cu voci înalte, ci interpreţii cu tonalităţi joase. Temişan este unul dintre preferaţii mei.

Vicii aveţi?

Am avut doar vicii omeneşti. Nu am fost un mare băutor. Sunt gurmand, ăsta poate fi un defect, mi-a plăcut să iubesc, să petrecăresc. Am foarte mulţi prieteni, iar ăsta nu este un viciu, ci o bucurie, cu care mă întâlnesc de aproape 30-40 de ani. Îmi place să pescuiesc şi până acum un an jucam şi tenis. Acum nu o mai fac.

Dar regrete?

Regretele apar pe parcursul anilor. Fără să fac un efort prea mare le uit, sunt compensate de satisfacţii.(sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel: “De ce tocmai azi, când era ziua ei de naştere?! A fost un moment de rătăcire”

14.07.2010

Actorul Alexandru Arşinel, a marturisit că a rămas "crucit" când a auzit ce s-a întâmplat cu Mădălina Manole.

“Am rămas crucit, regret foarte mult moartea Mădălinei. O fată aşa de tânără, cu un copil mic să dispară aşa. Dacă a fost sinucidere... nu cred, nu pot să cred”, a declarat pentru Agerpres Alexandru Arşinel. El şi-a adus aminte că în urmă cu ceva timp a vorbit cu artista şi au stabilit să discute în toamnă pentru o colaborare a cântăreţei cu Teatrul de Revistă, “Constatin Tănase”, acolo unde Arşinel este director.

„Eu m-am întâlnit acum aproximativ o lună şi jumătate, la o emisiune de televiziune, cu ea şi chiar discutasem că mi-ar face plăcere să vină să cânte la noi într-un spectacol. Ea mi-a spus că să discutăm în toamnă şi vom vedea atunci. Mă şi plângeam la ea spunându-i că nu o să pot să-i dau foarte mulţi bani deoarece suntem bugetari şi cu ceea ce se întâmplă acum, prea mult nu aş fi putut să-i dau. Dar oricum, mi-ar fi plăcut să revină din nou în prim-plan prin intermediul Teatrului de Revistă”, a mai spus Arşinel.

Directorului Teatrului de Revistă a declarat că nu-şi poate imagina de ce a ajuns cântăreaţa la un asemenea gest. El a spus că gestul ei este cu atât mai deranjant pentru cei care o cunosc, cu cât s-a întâmplat în ziua în care ar fi trebuit să-şi aniverseze ziua de naştere. “Nu pot să-mi dau seama ce a împins-o spre aşa ceva. Avea un cămin extrem de fericit, era căsătorită cu un băiat foarte talentat, avea un copil, o casă frumoasă. Cumplit. Asta mă deranjează cel mai mult. Mă pune pe gânduri. De ce tocmai azi, când era ziua ei de naştere? Eu asociez asta cu un moment de rătăcire”, a mai spus Arşinel.

“Am jucat ani de zile împreună cu ea, mai ales în turnee pe litoral. O fată extraordinară, de o vitalitate, de o forţă, de o ambiţie şi de un profesionalism extraordinare. A avut o evoluţie fulminantă în muzica uşoară românească. A ţinut câţiva ani capul de afiş al multor spectacole, cel puţin în perioada 1994-2000, a fost în toate top-urile posibile. Era vedeta numărul unu a muzicii uşoare", a mai spus Arşinel.

Mădălina Manole a fost descoperită moartă, miercuri dimineaţă, de soţul ei, Mircea Petru, în locuinţa lor din Otopeni. Poliţiştii şi procurorii fac cercetări pentru a stabili cauzele morţii. (sursa:libertatea)

Alexandru Arşinel îşi serbează astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

04.06.2010

Îndrăgitul actor de comedie Alexandru Arşinel împlineşte astăzi 71 de ani. Artistul s-a năcut pe 4 iunie 1939, la Dolhasca, în judeţul Suceava şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1962.

Arşinel este unul dintre granzii scenei de revistă româneşti şi are la activ filme memorabile care i-au întărit statutul de maestru al comediei. Producţii precum "Miss Litoral" (1990), "A doua cădere a Constantinopolului" (1993) sau "Paradisul în direct" (1994), au rămas în sufletul cinefililor din România.

De asemenea, sutele de scenete comice interpretate alături de partenera sa, Stela Popescu, le-a adus celor doi un val extraordinar de simpatie din partea spectatorilor şi a telespectatorilor. (sursa:libertatea)

40 de ani de căsnicie! Alexandru Arşinel: Lupta pentru existenţă ne-a unit extraordinar

23.02.2010

Astăzi nu mai putem vorbi de căsătorii de o viaţă, pentru că ele nu mai pot rezista probei timpului. Sunt însă şi exemple când înţelepciunea, dragostea au învins toate obstacolele şi au supravieţuit. Un mariaj de peste 40 de ani are şi Alexandru Arşinel cu soţia lui, Marilena.

Povestea lor a început în 1966, când actorul a fost mutat în Capitală din Târgu Mureş. Pe viitoarea lui parteneră de viaţă a cunoscut-o la ştrand. „Nu prea m-a băgat în seamă la început”, a declarat maestrul pentru Click!.

A reuşit să o facă să zâmbească şi să îi dea numărul de telefon cu replica: „Domnişoară, dacă ar fi să mă înec m-aţi salva?”. „Seara am sunat-o şi a fost surprinsă că memorasem numărul de telefon. Nu ştia că sunt actor”, a povestit starul.

Însă nu toate lucrurile au fost bune de la început. Nu în ceea ce priveşte relaţia lor. „Eu aveam o mare problemă. Nu aveam buletin de Bucureşti şi fără el nu puteam obţine casă, dar nici fără locuinţă nu îmi puteam face mutaţie. Un an am locuit într-o cămară de alimente, după care am primit o cămăruţă a mea. Era o cameră pe care o refuzau toţi pentru că se omorâse o tânără în ea. Eu când am dormit prima seară în patul unde murise o tânără am fost extrem de fericit. Aveam în sfârşit locul meu”.

În 1968 a venit şi cererea în căsătorie. Timp de doi ani au locuit în camera actorului, până când s-a născut primul lor copil, Bogdan. S-au mutat mai apoi într-un apartament , pe care apoi l-au schimbat cu un etaj dintr-o vilă, la naşterea celui de-al doilea băiat.

Care este însă secretul reuşitei unei astfel de poveşti de dragoste? „Această luptă pentru existenţă ne-a unit extraordinar. Căsătoria a rezistat în toate momentele grele şi n-au existat tensiuni datorită unui devotament extraordinar al soţiei mele. Aş vrea acum să găsesc acele cuvinte prin care să-i mulţumesc pentru înţelegere. După 40 de ani de căsnicie nu regret că am trecut prin această experienţă”, a completat marele actor.

Oare într-o lume în care fiţele sunt la loc de cinste, iar dragostea se măsoară în cai putere, mai putem vorbi despre iubire? Adevărată, sinceră şi nepreţuită?  (sursa:vdtonline)

Arsinel: ”Am fost acasa la gripa porcina, dar inca nu vrea Dumnezeu sa ma ia la El!”

07.11.2009

Deloc speriat de boala care a pus stapanire pe multi oameni din lumea intreaga, Alexandru Arsinel isi vede de treaba lui si nici vorba sa intre in alerta. Actorul s-a intors de curand dintr-un turneu cu piesa “Caviar, vodka si Bye, Bye!” in care a jucat pe scene din Paris, Praga si Bruxelles si se pregateste sa plece la Chisinau, fara a se teme vreo secunda ca s-ar putea infecta cu gripa noua.

“Nu se leaga de batrani boala asta ca noi am fost inoculati cu diverse vaccinuri in tinerete si suntem puternici! Inca nu sunt pregatit sa ma duc Sus. Am vorbit eu cu Dumnezeu si l-am rugat sa mai aiba rabdare cu mine ca mai am ceva treaba pe aici si El m-a ascultat. Am fost plecat prin Europa si pot spune ca am intalnit gripa porcina la ea acasa, dar nu s-a legat de mine. In curand, voi pleca din nou din tara, dar momentan sunt la Dolhasca la cules de gutui! Nu mi-e mie teama de gripa asta si nici n-am de gand sa ma izolez! Nu sunt fatalist”, ne-a declarat Alexandru Arsinel. (sursa:gardianul)

Maestrul Alexandru Arsinel si-a crestinat cel de-al treilea nepotel!

07.09.2009

La cele 70 de primaveri ale sale, indragitul actor se considera cel mai fericit bunic din lume. Micutii copiilor sai reprezinta adevarata rasplata pe care a primit-o de-a lungul vietii.

Toti cei dragi, rude si prieteni, s-au adunat la Biserica Popa Soare, din Capitala, pentru a fi martori la marele eveniment. Desi nu are decat trei luni, micutul Rares Andrei are deja un cuvant de spus in familia Arsinel. Juniorul a plans mai tot timpul.

Sarmantul bunic a fost nu numai maestru de ceremonie la crestinarea celui de-al treilea nepot, ci si... regizor. Indragitul actor s-a bucurat alaturi de familia sa superba, dar a si imortalizat, pe camera, cele mai emotionante momente din timpul botezului.

Alexandru Arsinel a stat tot timpul langa nepotelul lui. A urmarit intreaga slujba, plin de emotii. Nimic nu l-a facut vreodata mai fericit decat astfel de momente, petrecute langa cei dragi si mai ales alaturi de nepoteii lui. Are trei nepoti, pe care ii considera cele mai frumoase trofee pe care le-a primit de-a lungul vietii.

Juniorul a plans mai tot timpul in biserica, de cand au inceput sa-l dezbrace. Micutul Rares Andrei a purtat un costumas de “marinel” in ziua crestinarii sale. Bunicul Alexandru Arsinel a stat permanent langa nepotelul sau, pe care il adora. Este al treilea nepotel al actorului, dar emotiile sunt la fel de mari ca atunci cand a avut loc botezul primului nepot.

Dupa ceremonie, bunicul, incarcat cu flori si cadouri si-a condus invitatii la un prestigios restaurant din Capitala, unde a avut loc petrecerea micutului. Pentru ca drumul vietii sa-i fie presarat cu noroc si bucurii, au fost invitate, la ospat, trei ursitoare, care au atins micutul cu baghetele lor magice, prorocindu-i un viitor cel putin la fel de stralucitor ca al bunicului sau celebru.

Arsinel i-a urat si el sa creasca mare si sanatos, si mai ales “sa faca mai departe alti Arsinei”. Petrecerea s-a incins numaidecat, iar invitatii s-au ospatat cu bucate traditionale, din cele mai alese. In toiul distractiei, Alexandru Arsinel i-a facut nepotelului o dedicatie speciala, un cantec care a fost compus special pentru Rares.

(sursa:acasatv)

Arsinel a cersit la restaurant

20.08.2009

Actorul nu a avut suficienti bani pentru a achita nota de plata

Alexandru Arsinel nu a estimat corect preturile dintr-un local si a fost nevoit sa ceara bani de la alti clienti pentru a putea plati consumatia lui si a celorlalte trei persoane aflate cu el la masa.

Invitat intr-o emisiune care se va difuza incepand din aceasta toamna la Antena 1, actorul Alexandru Arsinel a fost pus intr-o ipostaza unica in viata sa: aceea de a cersi. Potrivit scenariului productiei care initial ar fi trebuit sa fie prezentata de Dan Capatos si care se numeste "Bun de cinste", actorul impreuna cu alte trei vedete a comandat diferite feluri de mancare intr-un restaurant, fara sa stie insa cat costa. La final, a trebuit sa achite intreaga nota de plata, dar a realizat ca nu are suficienti bani la el, moment in care a trebuit sa faca rost de ei intr-un fel sau altul, spre amuzamentul, dar si uimirea celor prezenti in local, Arsinel a inceput sa cerseasca pana a reusit sa adune suma potrivita pentru a plati consumatia. (sursa:cancan)

Alexandru Arsinel se destinde la pescuit

27.07.2009

Pentru actorul Alexandru Arsinel, pescuitul este o pasiune care a inceput acum mai bine de 50 de ani.

Prima data cand a fost "la peste", actorul a folosit o undita de alun. Acum, Alexandru Arsinel pleaca pe balta cu o sumedenie de scule.

Pentru maestrul Arsinel, o zi la pescuit reprezinta un "prilej de destindere extraordinar". Si asta, chiar daca nu de fiecare data se intampla sa si prinda ceva.

(sursa:vedeta)

Obligati de criza. Stela si Arsinel isi sacrifica vacanta de vara

16.06.2009

Si-au pus viata in slujba iubitorilor de teatru si film si traiesc pentru a le aduce un strop de fericire. Celebrul cuplu de actori Alexandru Arsinel - Stela Popescu a reusit sa cucereasca atat inimile prichindeilor, cat si pe cele ale domnilor si doamnelor cu tamplele carunte prin glumele spuse cu atata iscusinta pe scena si buna dispozitie molipsitoare cu care sunt inarmati la fiecare aparitie publica.

Se simt fericiti ca au ales actoria si norocosi ca pot munci din placere, nu doar din necesitate. Peste vara, cei doi actori au programate foarte multe spectacole si in tara, si peste hotare si mare minune daca se vor putea bucura de cateva zile de vacanta, desi le merita cu prisosinta. Nu indraznesc sa viseze la concedii in insule exotice, in care se lafaie de obicei “divele” care mimeaza munca si amantii lor imbogatiti peste noapte, pentru ca nici nu si-ar permite sa scoata din buzunar cateva mii de euro, dar nici nu-si doresc asta. Le place Romania si, chiar cu bani putini, considera ca nicaieri in lume nu s-ar relaxa mai bine.

Arsinel incurajeaza turismul autohton

Cand agitatia orasului devine de nesuportat, Alexandru Arsinel se relaxeaza la Sinaia, acolo unde si-a construit o casuta simpla, dar primitoare, in varf de munte. Desigur, pentru a se bucura de aceasta oaza de liniste, trebuie sa-si gaseasca, de fiecare data, putin timp liber in agenda foarte incarcata cu spectacole. “Nu neaparat ca nu-mi permit sa plec undeva departe, dar acolo ma relaxez cel mai bine. Nu-mi trebuie vacante in strainatate si nici nu am nevoie de insule exotice. In casuta mea ma simt cel mai bine. Acolo am aer curat si ma simt ca in Paradis in alea doua, trei zile cand reusesc sa ajung”, ne-a spus Arsinel. In asteptarea acelor momente de respiro, actorul are un program foarte incarcat si nu-si permite sa taie din agenda vreun spectacol pentru ca si asa, criza financiara nu ocoleste pe nimeni si trebuie sa fii fericit ca ai un loc de munca. Pana pe 1 august, maestrul Arsinel poate fi vazut pe scena Teatrului de Vara din parcul Herastrau, iar toata luna septembrie se va deplasa prin tara cu spectacole. “Este foarte obositor, dar merita daca ii aduci omului un pic de fericire. Daca vezi ca spectatorul se bucura atunci cand te vede pe scena, uiti si de oboseala, si de tot”, ne asigura Arsinel. (sursa:gardianul)

Alexandru Arsinel si-a sarbatorit ziua la Happy Hour

04.06.2009

Alexandru Arsinel a implinit 70 de ani happy si frumosi! Actorul votat in repetate randuri unul dintre cei mai de incredere romani, a avut…incredere ca echipa Happy Hour ii va organiza cea mai frumoasa aniversare.

La multi ani, Nelu Arsinel! Oameni dragi din viata lui Alexandru Arsinel, Nelu, cum ii spun apropiatii, au fost in platoul Happy Hour de ziua actorului, pe 4 iunie.

Sora mai mica a actorului, Maria Anistoroaie, si-a amintit cu drag de un Arsinel copil care "smantanea" mereu oalele bunicii si calarea vaca tatalui fumand tigari din foi de porumb. Nae Lazarescu si Vasile Muraru, doi dintre cei mai dragi colegi, i-au dedicat un cuplet umoristic.

Actrita Valentina Fatu a povestit cat de emotionata a fost cand l-a intalnit pe Arsinel in calitate de plasatoare la teatru-serviciu pe care ea l-a avut in timpul facultatii. Cristina Stamate a vorbit numai in cuvinte de lauda despre omul, actorul si directorul de teatru Arsinel. Mai mult, Adriana Trandafir l-a prezentat pe artist ca pe un personaj de poveste - pentru ca actorul a fost apreciat de catre  americani ca fiind cel mai autentic urs Baloo din Cartea Junglei din toate timpurile.

De la aniversare a lipsit, din pacate, Stela Popescu. Aflata in turneu in tara, actrita a tinut totusi sa ii faca cele mai frumoase urari prin intermediul reporterilor Happy Hour.

(sursa:protv)

Alexandru Arşinel : „Nu am timp să mă gândesc, încă, la sfârşit“

04.06.2009

Actorul Alexandru Arşinel împlineşte astăzi 70 de ani, pe care îi serbează alături de familie şi de prieteni, aşa cum a făcut-o mereu.Cele mai recente bucurii ale actorului sunt naşterea celui de-al treilea nepot şi redeschiderea Teatrului de Vară din Herăstrău.

- Vorbiţi deschis despre vârstă, nu vă trădaţi anii...
- Nu, mi-ar fi ruşine în faţa mea, a copiilor şi a prietenilor mei. Ce să-mi ascund? A-ţi ascunde vârsta înseamnă a fugi de ea, de ceea ce ai reuşit să faci atâţia ani. E un gest de cochetărie care le prinde mai bine pe femei. Chiar vizavi de culoarea părului, a mersului şi a unor reflexe care poate îţi dispar cu timpul.

Nu-mi socotesc anii niciodată. Pot ­să-mi aduc aminte de întâmplările vieţii mele, de ceea ce am ­realizat, de ceea ce nu am realizat şi, mai ales, de ceea ce îmi doresc să fac, pentru că lucrurile astea îţi dau tonus. Dacă reuşeşti să le controlezi, atunci uiţi că timpul trece.

- Este vârsta de 70 de ani ceea ce v-aţi închipuit?
- Nu. Poate că nu am fost suficient de sincer, dar totdeauna mi-am propus nişte bariere peste care aş vrea să trec. La 50 îmi propuneam să ajung la 60, după care uitam. La 60 mi-am zis că trebuie să ajung la 70. Acum îmi zic că trebuie să ajung măcar la vârsta lui tata. Iar dacă voi reuşi, o să zic să ajung la vârsta Arşineilor.

Fraţii lui tata, mai toţi au trecut de 90 de ani, Nea Costică, la Paşcani, are 92 de ani. Eu cred în ceea ce spune Pavel Coruţ că dispariţia de pe acest pământ ţi-o programezi. Trebuie să priveşti optimist. Dacă m-aş scula într-o dimineaţă fără să am un program, aş înnebuni. De seara ştiu ce fac a doua zi. Nu am timp să mă gândesc, încă, la sfârşit.

- Teatrul v-a ales pe dumneavoastră, spuneaţi la un moment dat...
- Mă săturasem de şcoala tehnică şi când am mirosit o posibilitate de a învăţa nişte poezii, puţină istorie şi română, mi-am zis că-i mai simplu. Irina Răchiţeanu şi-a plecat ochii asupra mea şi m-a luat la clasa ei. Eram uşor sălbatic, neadaptabil, izbucneam repede, eram destul de vulcanic, intrasem la Institut, dar nu prea ştiam care e treaba. Odată, pe holul teatrului, ­m-am întâlnit cu un mare critic de teatru, soţul doamnei Răchiţeanu. A venit înspre mine, mi-a dat mâna şi mi-a zis: „Irina spune că vei fi actor de categoria întâi“, iar eu când am auzit asta, m-am gândit la bani.

- Credeţi că votul de încredere primit se datorează, în mare parte, perioadei de dinainte de ’89?
- În cea mai mare parte! La grădina Boema, împreună cu Stela şi cu textele marelui scriitor Mihai Maximilian exista un punct de rezistenţă al teatrului de revistă. Acolo chiar aveam o atitudine pe care nu o aveau alţii. Mii de spectatori ­s-au adăpat acolo cu o gură de speranţă. Ne-au oprit de atâtea ori pe stradă să ne mulţumească şi să ne întrebe dacă nu ne este frică de ceea ce spunem. Cred că acolo s-a clădit această încredere în caracterul şi dorinţa noastră de a fi alături de marele public şi de oful cetăţeanului.

- Cele mai pregnante amintiri?
- Acum, foarte des, îmi vin în minte amintirile din copilărie, din cel de-al Doilea Război Mondial, din refugiu. Amintirile legate de mama şi de tatăl meu, pe care i-am iubit extraordinar, de fraţii şi bunica mea, de Dolhasca, locul naşterii mele, de vaca noastră care ne-a salvat din foamete, de locurile periculoase cu muniţie şi armament pe care le găseam pe câmp, de primele sentimente şi emoţii de dragoste, de Şorogarii Iaşiului unde mergeam cu schiurile, de întrecerile cu o singură patină la grădina Copou.

Mi-aduc aminte de Institul de Teatru, care a fost cel mai frumos pe care aş fi putut să-l fac, de venirea la Bucureşti şi de prima mea gazdă, o cămară în subsol, pe lângă Ambasada Angliei, unde mă încălzeam la aragaz. Îmi aduc aminte de întâlnirea cu soţia mea, o fată superbă, cum a şi rămas, şi de Emil, prietenul meu, care a fost liantul şi care a făcut-o să mă accepte. Mi-aduc aminte de iaurtul de dimineaţă, de salata à la rousse, pentru că aia de boeuf era mai scumpă.

Îmi aduc aminte de primele ieşiri după Revoluţie în străinătate, de cea într-un stat capitalist, în Israel, unde jucam unui public care ştia româneşte şi mi-am dat seama că a fost cel mai bun public de revistă pe care noi l-am pierdut, mi-aduc aminte de întrebările securistului dacă am avut discuţii acolo şi îi spuneam că da, cu vreo 200 de oameni şi cum le povesteam despre zăpada din România, mi-aduc aminte de Revoluţie, la care am participat, de întâlnirea cu oamenii de la radio care strigau „Arşinel“, de primul spectacol de după Revoluţie, în care o colegă de-a mea întreba la poartă dacă Arşinel mai face succese. Îmi aduc aminte de marile realizări, de Stela, de Puiu Maximilian, de colegii mei. Nu am ce să ascund, nu pot să nu port recunoştinţă oamenilor care au fost alături de mine şi de noi.

- Dar ce puteţi să uitaţi?
- N-am fost curios niciodată să mă uit în dosarul meu de la CNSAS, pentru că nu vreau să ţin minte niciun lucru care ar putea să mă deranjeze. Cel mai bun prieten al meu mi-a spus, pe patul de moarte: „Fii atent pe cine primeşti în casă, pentru că până acum eu am fost cel care a dat informaţii despre tine şi să stai liniştit, că nu am spus nimic de rău“. De fapt, nici nu prea avea ce să spună de rău, eu nu am fost un om care să calce în străchini.

A venit înspre mine, mi-a dat mâna şi mi-a zis: «Irina spune că vei fi actor de categoria întâi», iar eu când am auzit de asta, m-am gândit la bani.  Acum îmi zic că trebuie să ajung măcar la vârsta lui tata. Iar dacă voi reuşi, o să zic să ajung la vârsta Arşineilor." (sursa:adevarul)

După 30 de ani, Arşinel redeschide Grădina de Vară din Herăstrău

08.05.2009

„Mi-am rezervat dreptul ăsta: să anunţ redeschiderea, după 30 de ani, a grădinii de vară din Herăstrău”, spune Alexandru Arşinel. Directorul Teatrului de revistă „Constantin Tănase” va fi cel care va anunţa mâine seară redeschiderea Teatrului de vară şi va oferi bucureştenilor prezenţi la eveniment o surpriză muzicală. El va interpreta o piesă din repertoriul internaţional. „Sper ca sănătatea să-mi permită”, spune maestrul, supărat de o uşoară răguşeală.

Închisă în urmă cu 30 de ani, grădina de vară din Herăstrău a fost lăsată în paragină. „Gradenele din lemn se degradaseră iar scena a luat foc. Mai mult, nu erau bani de investiţii, iar teatrele şi grădina Boema abia supravieţuiau”, povesteşte Arşinel. După ’89, Teatrul de vară - aflat iniţial în subordinea Teatrului Constantin Tănase – a fost dat în custodie Muzeului Satului, pentru ca, din 2000, să re­vină înapoi la Revistă. Atunci s-au purtat primele discuţii cu pri­marul Bucureştiului, Traian Bă­sescu, referitor la consolidarea sălii Savoy de pe Calea Victoriei şi a Grădinii de vară din Herăstrău, spune artistul. În 2003 lucrările au demarat, iar în 2008 au fost aproape finalizate, cheltuindu-se apro­ximativ 2 milioane de euro pentru renovare. „Fără modestie, este cea mai frumoasă grădină de vară din ţară”, mărturiseşte Ale­xandru Arşinel, directorul Teatru­lui Constantin Tănase.

El a ales să inaugureze grădina cu un concert extraordinar, realizat în parteneriat cu o fundaţie non-profit, intitulat „Ascultă, simte, descoperă”.

Spectacolul cu intrare liberă îl prezintă pe tenorul Vlad Miriţă alături de invitaţii săi, solişti de operă sau pop, care vor interpreta arii dintre cele mai cunoscute - Verdi, Puccini, Bizet, dar şi canţonete, bala­de pop şi music-hall. Artiştii vor fi acom­paniaţi de o orchestră de 80 de tineri instrumentişti, condusă de dirijorul Daniel Jinga. Potrivit lui Vlad Miriţă, “întreg spectacolul a fost gândit ca o succesiune de stări şi emoţii, fără a fi întreruptă de pauză sau de intervenţia vreunui prezentator”.  (sursa:gandul)